Corect politic – De la virtute la calitate universală

Corectitudinea politică este pentru mine virtutea retoricii, dar nu voi face acum o istorie a  evoluției acestui concept ca parte a lingvisticii, ci îl voi compara cu o virtute tradițională, creștină, pe care mulți oameni încearcă să și-o însușească, aceea de a fi cuviincios.

Diferența caracteristică dintre cele două constă în sensul aprofundat pe care conceptul de corectitudine politică îl dă străvechiului „cuviincios”, devenit astăzi un neologism la propriu și figurat, datorită rațiunii care a dus la apariția noului concept.

Evoluția acestor teme o descoperim analizând cei doi termeni. Dacă a fi cuviincios reprezintă însușirea unor valori eminamente religioase, o dată cu procesul laicizării, a devenit evidentă nevoia unui teren comun, al valorilor unificatoare, independente de conceptele religioase. Prima revoluție a corectitudinii politice este schimbarea rădăcinii fundamentale, prin universalizarea comportamentului verbal. Astfel, putem depasi barierele culturale și ne putem întelege cu ceilalți, fără a invoca, exclusiv, valori particulare ale propriei culturi, riscând să intram într-o polemică fără sfârșit. Corectitudinea politica include datorită acestui fapt, un caracter diplomatic. Facilitează dialogul cu alte națiuni și înțelegerea între indivizi aparținând aceleiași culturi, dar care o privesc și și-o însușesc din perspective personale, particulare viziunii fiecăruia asupra vieții.

Corectitudinea politică, promovează, în virtutea bunei înțelegeri, încetarea agresiunii discursurilor care încearcă demonizarea și anularea valorii credințelor celorlalți, cu scopul de a facilita un mediu de dezvoltare independent pentru fiecare. Conceptul nu este o formă de cenzură ci include măsura respectului pe care într-o dezbatere, fiecare dintre noi, îl datorăm celuilalt. Dincolo de ideea utopic-fantezistă, că unii dintre noi suntem deținători ai adevărului absolut, tronează ideea respectului față de credințele celuilalt, și o diminuarea a efortului de impunere a respectării de către ceilalți a propriilor valori.  Cu toții trăim într-o necunoaștere comună a sensului vieții sau a cunoașterii originilor exacte ale universului și umanității, ceea ce ne pune pe picior de egalitate.

Suntem datori să purtăm dezbateri raționale, care privesc moralitatea și etica unor comportamente și practici umane, dincolo de argumentații cu baze religioase care se vor etalon absolut al moralității. Richard Dawkins, întrebat dacă fără „moralitatea absolută a religiei, nu rămânem lipsiți de moralitate”, răspundea că în această moralitate a religiei este inclusă pedeapsa capitală pentru adulter sau încălcarea postului, însă astăzi nimeni nu mai crede în astfel de practici, deși ele au rădăcini în morala religioasă. Nu mai credem în sclavie dar era o practică morală în baza religiei, astăzi credem în egalitatea sexelor deși religiile nu o promovează. Astfel ajungem să ne întrebăm dacă religia conține moralitate așa cum o înțelegem noi astăzi și ne determină să căutăm rădăcina moralității într-un design inteligent al lumii în care vrem să trăim, dezvoltat din experiența umanității , a dezbaterii și a rațiunii. Acestă dezbatere nu poate exista însă fără corectitudine politică, altfel un om „cuviincios” ar fi veșnic în postura de a combate orice argument rațional, datorită înrădăcinării în acel concept fundamentalist al cuviincioșeniei care acceptă doar „valoarea absolută” a credinței lui, iar din acest punct, dezbaterea este imposibilă.

A fi corect politic reprezintă o schimbare profundă a paradigmei de gândire, menită să deschidă dialogul între oameni, fără bariere, pentru a putea extrage concluzii bazate pe experiența comună acumulată, în baza rațiunii și analizei independente, fără absolutizări religioase. Dacă rațiunea ajunge la o valoare comună cu cea a religiei dar argumentând și dovedind aceasta fără trimiteri la texte religioase ci la date empirice, atunci putem considera acea valoare religioasă ca având și calitatea universalității, cum este de exemplu iubirea.

Corectitudinea politică este specifică democrațiilor pentru că doar în libertate, ideile au putut fi dezbătute, iar separarea puterilor în stat este esențială liberalizării discursului civilizat și laicizării științei. Deasemenea, este o caracteristică absolut necesară a discursului politic, pentru putea vorbi despre democrații contemporane. Fără această atitudine însușită, nu există dezbatere ci populism tiranic care exaltat de discursuri denigratorii față de un „dușman” comun, de cele mai multe ori inventat, face jocul denigratorului, manipulator. Într-o dezbatere caracterizată de corectitudine politică, acest lucru nu este posibil, pentru că ar încălca legile diplomației, conversatia ar fi deturnata de la dezbaterea reală și dusă la insulte și atac la persoană, iar aceste fapte pot fi ușor reperate și condamnate. Rău este când populația a căzut in ”patima” scandalului și privește dezbaterea politică ca o formă ceva mai serioasă de divertisment. Dacă luăm cazul Clinton-Trump, dezbaterea politică nu a existat, a fost doar o luptă politic-ideologică, între un om corect politic și un cuviincios. Un om care face ce este necesar pentru un bine pe termen lung și siguranță și unul care dă lumii satisfacții de moment, răzbună frustrări acumulate și jonglează cu cele mai vicioase dorințe de reînviere a privilegiilor nemeritate.

Explicând ce reprezintă corectitudinea politică, este evident de ce Clinton, era un candidat superior din punct de vedere moral și etic, care dincolo de corupție, de care sunt sigur că nici Trump nu este străin, putea asigura un mediu democratic și o dezvoltare progresistă, în baza dezbaterilor libere. Problema susținătorilor lui Trump, unii dintre ei fasciști cu puternice fundamente religioase, suprematiști albi sau naziști, este că argumentele lor nu pot câștiga niciodată într-o dezbatere rațională și liberă, iar singura lor armă este populismul, argumentat pe baza unor „drepturi divine”, iraționale și fără argumente empirice. Li se cuvine fiind albi, creștini și heterosexuali. Ei duc o luptă pentru privilegii, într-o epocă a corectitudinii politice care luptă cu toată forța pentru egalitate. Se auto proclamă discriminați și cenzurați de corectitudinea politică care nu le mai permite să cenzureze și ostracizeze, alte comunități cum au făcut timp de zeci de ani. Ei se bucură de toate drepturile și libertățile inclusiv astăzi, insa și-au ales un președinte care speră ei, va deturna întreaga evoluție a democrației și le va reda privilegiile nedrepte și dreptul la a urâ, a izola și discrimina în baza prejudecăților.

Niciodată în istorie, un numar mai mare de oameni nu a trăit liber și fericit, ca în timpul democrațiilor liberale caracterizate de corectitudinea politică, fapt ce a fost demonstrat cu cifre reale. Democrația și discursul corect au putut crea bazele unor relații internaționale care au ridicat standardul de viata pentru sute de milioane de oameni și au scăzut nivelul sărăciei lucie în care trăiau alte zeci de milioane.

O altă caracteristică importantă a conceptului, este stoparea generalizărilor și protejarea minorităților de orice fel. În discursul popular există în funcție de cultură, diverse minorități ostracizate și dezumanizate, pe care acest concept democratic, le protejează de astfel de generalizări dăunătoare și are ca scop restituirea demnității umane. Din nou, în discursul populist, care nu respectă corectitudinea politică, putem observa discursuri denigratorii la adresa oamenilor în funcție de etnie, culoare, religie, sex, identitate de gen sau identitate sexuală. Astfel de discursuri pot crea impresia unei justificări a actelor de barbarie asupra unor grupuri vulnerabile, crează un mediu ostil bunei desfășurări a vieții în libertate și egalitate. Dacă, spre exemplu, constituția americană, consfințește dreptul la egalitate de șanse și în fața legii pentru ca fiecare individ să trăiască în pace, armonie și libertate, cu scopul de a-și împlini potențialul și de a fi fericit, discursul urii, caracteristic persoanelor incorecte politic, duc din punctul meu de vedere la un sfârșit tragic și sumbru al democrației, și încalcă drepturile consfințite prin constituțiile democrațiilor si Drepturile Omului. Democratia nu este definită de decizia majorității decat cu privire la câțiva factori ce țin de funcționalitatea statului, personalități reprezentante ale comunității, dar în nici un caz nu putem vorbi în democrație, despre satisfacerea nevoilor sadice a unor populații, de a ostraciza, denigra sau învinovăți categorii nevinovate de oameni, din cauza lipsei de educație și din disperarea cu care își caută un vinovat pentru propriile eșecuri și frustrări.

Corectitudinea politică este în ultimă instanță un joc de echilibru, de bună întelegere, respect reciproc, impune principiul egalității între oameni în discursul public, respectarea libertăților individuale, diplomația și drepturile omului, și devine conceptul care însumează valorile democrației și le transpune în retorică. Ea este caracteristică unui om deschis, rațional, care acceptă umanitatea tuturor și egalitatea lor, în timp ce omul cuviincios, este al trecutului, crede doar în drepturile categoriei de cetățeni ce se înscriu în prejudecățile, cutumele, credința și ideile populare, nedezbătute și analizate. Acestia din urmă sunt cei care se simt îndreptățiți stăpânitori și dictatori ai vieții altora datorită unei pretenții de deținători ai adevărului absolut.

Sunt conștient că unii ar putea spune că și cei corecți politic au această opinie despre ei înșiși, însă diferența care face corectitudinea politică superioară, este faptul că aceasta poate asigura mediul propice dialogului civilizat, dă dreptul la replică și respectă demnitatea, valoarea și egalitatea fiecărui membru al unei natiuni, fără a privilegia sau discrimina pe criterii de religie, naționalitate, culoare, sex, identitate de gen sau orientare sexuală.

În această perspectivă, corectitudinea politică este o paradigmă a gândirii, este următorul pas după cuviincioșenia creștină și atinge valoarea universală, iar momentan nu cunosc concept mai bun, care ar putea caracteriza comportamentul și discursul unei democratii, fiind însăși, produsul democrației și caracteristica nivelului înalt de respect între semeni și egalitatea lor,  specifică evoluției democrației.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s